Ion Arsenii,
bibliotecar, Filiala „Transilvania”
Întâlnirea cu
un scriitor este o experiență plăcută, o oportunitate de a face cunoștință cu
cărți, de a afla mai multe despre profesia creativă și, de asemenea, de a participa
la o discuție interesantă.
19 ianuarie 2023
în sala de lectură pentru copii a Bibliotecii „Transilvania” a avut loc o
astfel de întâlnire, plină cu activități care te-au lăsat plăcut surprins.
Timpul a trecut cât ai clipi din ochi, de parcă nici n-a fost. A fost o
întâlnire creativă cu un membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova –
Iulian Filip. Da, a fost însuși Iulian Filip – poet, scriitor, dramaturg și
folclorist român din Republica Moldova, doctor în filologie. A fost o întâlnire
creativă, fiindcă elevii, costumați în animăluțe și alte înfățișări, au
prezentat un scenariu impresionant, recitând și interpretând poezii semnate de
Iulian Filip. Această frumoasă activitate a fost organizat datorită insistenței
bibliotecarei Ala Nuța și a profesoarei Tatiana Frunza, Instituția Publică
Școala Primară nr. 83 „Grigore Vieru”..
Evenimentul a
început cu un cuvânt de salut adresat de către șefa bibliotecii, Parascovia Onciu.
Dna Parascovia și-a împărtășit impresiile despre întâlnire, afirmând că pentru
ea a fost o onoare să fie prezentă la un astfel de eveniment alături de Iulian Filip
și dragii noștri copii. De asemenea, a menționat despre fructuoasa colaborare
cu dl Iulian Filip, încă de când era șef al Direcției Cultură a Primăriei
Chișinău, datorită căruia s-au realizat multe lucruri frumoase în bibliotecă, printre
care mărirea fondului de carte.
După cuvântul
de salut, a urmat scenariul propriu-zis pregătit de învățătoarea Tatiana Frunză
împreună cu elevii clasei a II-a „G” de la Instituția Publică Școala Primară
nr. 83 „Grigore Vieru”.
Copiii au
învățat cu mare plăcere versurile din cartea Unde v-ați pierdut, ștrengari? scrisă de Iulian Filip. Scenariul a
început cu prima poezie, intitulată Acasă. Scriitorului i-a plăcut foarte mult că s-a
început cu această poezie. Apoi, rând pe rând, au recitat și alte poezii: Neamul lui Păcală, Vrei să crești mare?, împreună cu jucării de pluș, apoi Furnica recitată de o fetiță îmbrăcată ca
o furnică, după care Paznicul alături
de un băiat reprezentând un brad și altul, un urs. După aceea au înscenat o
luptă între berbeci, recitând concomitent versuri din poezia Au vrut melcii să se bată.
Dlui Iulian Filip
nu i-a rămas decât să-i asculte pe copii și să admire scenariul pregătit cu mare
grijă. Și scriitorul le-a pregătit ceva copiilor: le-a împărțit câte o carte
nouă cu poezii. Cartea se intitulează La
ce bun pe lume floarea?
Scriitorul a
fost amabil, jovial, s-a simțit ca la el acasă. Vorbea deschis, ca între niște
prieteni adevărați. Iar când a venit timpul să i se pună întrebări, nu s-a
deranjat să-i cheme pe copii lângă el. Prima întrebare adresată pentru scriitor
a fost: „Cum a apărut poezia «Au vrut melcii să se bată»?” Scriitorul a răspuns că, fiind la
Sofia, a văzut cum se bat berbecii cu coarnele, cum își fac vânt din vârful
dealului și se bat cap în cap; apoi știind că și melcii au coarne, a încercat
să vadă cum se luptă ei, dar melcii nu se bat cap în cap, chiar dacă au coarne.
Având acest tablou în minte, scriitorul a afirmat că în așa fel a apărut
poezia. La următoarea întrebare: „Care este
lucrul cel mai frumos din viața unui scriitor?” scriitorul a răspuns că cel
mai frumos este când vine inspirația, momentul declanșării inspirației, cum
apare o poezie, izvorul inspirației. La întrebarea „Ce sfat le dați celor care citesc și celor care nu citesc?” a zis
că cei ce nu citesc se fură pe ei înșiși, se privează de ceva bun, fiindcă o
carte captivantă e o călătorie. Astfel, i-a îndemnat să citească, și fiindcă
suntem diferiți, trebuie să citim și cărți diferite, după caracterul nostru.
Pentru aceasta să întrebe învățătoarea ce carte să citească, pe bibliotecar să
întrebe sau pe alți cititori cu experiență. Iar la întrebarea „Cum era Iulian Filip în copilărie?” le-a
povestit o întâmplare hazlie din copilărie despre colțunași, care i-a amuzat
foarte mult pe copii.
Scenariul a
continuat cu o poezie recitată de scriitor, și anume poezia Plăcințele cu mărar, pe baza căreia au
învățat o lecție de viață foarte utilă.
Copiii s-au
străduit să-l încânte pe scriitor, sperând să aibă parte de o altă întâlnire, deoarece
pentru ei a fost un moment foarte distractiv.
În final scriitorul
i-a lăudat pe copii pentru buna lor pregătire, spunând că sunt un exemplu de
actori, promițându-le că le va scrie pe carte câte un autograf după numele
fiecăruia în parte. Le-a mulțumit pentru invitația de a fi alături de ei,
susținând că, pentru el, o întâlnire cu micii copii este întotdeauna ceva
încântător.
