Republica
Moldova este o țară cu aspirații de integrare în Uniunea Europeană. Capitala sa
în ultimele decenii face eforturi considerabile de modernizare și ajustare a necesităților
locuitorilor săi. Însă problema accesului în edificii publice, instituții de
învătământ în mare parte rămân inaccesibile pentru persoanle aflate în scaune
cu rotile. Cauzele sunt diverse lipsa infrasctructurii corespunzătoare, lipsa unui
cadrul legal expres care ar prevede obligativitatea instituțiilor și agenților
economici de a crea rampe de acces, ascensoare speciale, pentru accesibilitate.
Cu
toate că Republica Moldova a ratificat în Parlamenta Legea nr. 60 din 30 martie
2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, care prevede
obligația fiecărui organism guvernamental de a lua o serie de măsuri necesare
pentru a asigura accesibilitatea mediului pentru persoanele cu dizabilități. Conform
articolului 17 alineatul (1) din legea sus menționată, în scopul asigurării
unei vieţi independente persoanelor cu dizabilităţi, autorităţile publice
centrale şi locale, organizaţiile nonguvernamentale, agenţii economici,
indiferent de forma de organizare juridică, în funcţie de competenţele lor funcţionale,
evaluează situaţia în domeniu şi întreprind măsuri concrete pentru a facilita
accesul persoanelor cu dizabilităţi, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, la
mediul fizic, la transport, la informaţie şi la mijloacele de comunicare,
inclusiv la tehnologia informaţiei şi la comunicaţiile electronice, la alte
utilităţi şi servicii deschise sau furnizate publicului, atît în localităţile
urbane, cît şi în localităţile rurale, în conformitate cu normativele în
vigoare. În pofida acestor prevederi ale legii, problema accesibilității
rămâne una dintre cele mai grave în Republica Moldova. Astăzi, nu toți
specialiștii autorităților publice, instituțiilor publice și private sunt familiarizați
cu particularitățile organizării unui mediu fără bariere în sferele prioritare
ale vieții persoanelor cu dizabilități. Ei nu cunosc suficient caracteristicile
și necesitățile specifice ale diferitelor tipuri de dizabilitate și, cel mai
important, nu au experiență practică în adaptarea mediului la necesitățile
persoanelor cu dizabilități cu diferite tipuri de dizabilitate.
Cerințele
de accesibilitate față de obiectele de menire socială se referă la
accesibilitatea elementelor
clădirilor și drumurilor adiacente, care asigură accesul autonom, nelimitat și în
siguranță a persoanelor cu diferite tipuri de dizabilitate.
Față de drumuri sunt necesare următoarele elemente:
1. Căile
de circulație pietonală (trotuare, treceri de pietoni, zone pietonale, parcuri,
alei, acces la piețe și scuaruri);
2. Intersecții și trecerile de pietoni (pe carosabil);
3. Stațiile de așteptare a transportului
public în comun;
4.
Parcări.
Față de clădiri sunt necesare următoarele elemente:
1.
Accesul spre clădire (grupul de intrare);
2.
Vestibuluri, turnichete, uși interioare;
3.
Căile de circulație în interiorul clădirii (coridoare (holuri), scări și rampe,
ascensoare);
4.
Grupul sanitar;
5. Încăpere de deservire socială (zona
de prestare a serviciilor);
Cerințele
de accesibilitate diferă în funcție de tipul dizabilității (locomotore, de auz,
de vedere, psiho-socială), prin urmare, în procesul proiectării și efectuării
lucrărilor de construcție / reparație, este necesar să fie respectate cerințele
de accesibilitate pentru toate tipurile de dizabilitate.
