Tatiana Donțu, șef sector, Filiala
„Transilvania”
La
4 octombrie, o zi superbă de toamnă, la Filiaia „Transilvania” s-a desfășurat o întâlnire cu
poeta și publicista Eugenia Bulat. La eveniment s-a prezentat și discutat
volumul „Profesorul. Ștefan Sevastian Bulat. In memoriam”. O carte care aduce
în prim plan imaginea profesorului Ștefan Bulat, simbol al păstrării
identității naționale românești. Frumosul eveniment s-a desfășurat în
parteneriat cu Liceul Teoretic „Gaudeamus”, cu participarea elevilor claselor a
VIII-a-X, îndrumați de profesoara de limba și literatura română Liliana
Orehovschi și însoțiți de directorul adjunct al liceului, Tatiana Ponomari. A fost
o întâlnire specială, de o mare încărcătură sufletească, deoarece subiectele abordate
au constituit chintesența moștenirii profesorilor, fiind în preajma sărbătorii
Zilei profesorului.
În debutul întâlnirii șefa bibliotecii
Parascovia Onciu a făcut o prezentare a bibliotecii și a evenimentelor
desfășurate în contextul aniversării a 145 a Bibliotecii Municipale „B.P.
Hasdeu”. În continuare, jurnalistul Andrei Viziru și scriitoarea Claudia
Partole au subliniat însemnătatea unor astfel de întâlniri. Printr-un
scenariu perfect regizat, participanții au reflectat marea bogăție a
activității profesorului și a publicistei. Tematica patriotică – dragostea și
durerea mare a Basarabiei – a fost alegerea preferată a elevilor, fiind firul
roșu al activității.
Un moment emoționant le-a
constituit „Aprecierile profesorului de pe Facebook”, un exercițiu care a
sensibilizat publicul, fiind un elogiu adus profesorului. Liceenii au vorbit
despre oamenii care au luptat pentru libertate şi despre unitatea neamului
românesc. Ei au reflectat exegeze din creația Marelui Eminescu, poezii
patriotice etc. Subiectele discutate, emoția, entuziasmul şi implicarea totală
a celor prezenți au fost o exemplificare vie a respectului față de profesori,
și în special unui om de mare har, un
om a cărui viață poate servi oricui drept model de profesionalism, bunătate și
cumsecădenie.
Scriitoarea
Claudia Partole le-a povestit elevilor despre trăirile sale referitoare la
subiect, unde și-au găsit loc și amintirile din copilărie a autoarei. I-a
încântat enorm prin destăinuiri și descrieri din copilăria să și despre
profesorii ei. A menționat „că niciodată nu ne plictisim să aflăm ceva frumos,
ceva plăcut despre profesorii noștri dragi. „Nu cred că există pedagog, care să
nu fi lăsat lumină în sufletele discipolilor săi. De ce zic așa? De aceea, că
în memoria mea au rămas pentru totdeauna toți dascălii, care m-au învățat şi
m-au educat, începând din prima zi de școală şi terminând cu ultima de la
universitate. Deseori îmi amintesc chipurile lor blânde, le aud vocile liniștite
şi mă mir de neîntrecuta lor măiestrie cu care m-au dus în lumea cărților şi a științei.
Şi, judecând cu mintea de astăzi, de om matur, îmi dau seama cum ei ardeau ca
lumânările, dăruindu-ne flacăra cunoștințelor. Acum ei toți sunt în vârstă, mulți
chiar sunt plecați în lumea umbrelor. Oricât de mult aș fi dorit să-i văd mai
des, să le mulțumesc mereu pentru tot ce au făcut pentru mine, pentru lumina
care mi-au dăruit-o, să le sun la toate sărbătorile, să-i felicit, să le doresc
sănătate, mulți ani înainte, să-i bucur cu cuvinte frumoase, nu a fost posibil
întotdeauna. Doamne, cât de mult regret acest lucru!”.
Ascultându-și
discipolii, ochii profesorilor străluceau de bucurie, iar printre cele mai
mândre erau doamnele Alexandra Tănase, profesoară de limba şi literatura română
la Liceul Teoretic „Gaudeamus”, Tatiana Ponomari, director adjunct la Liceul
Teoretic „Gaudeamus”, Liliana Orehovschi, Corina Țurcanu, Tatiana Ene, Ina
Caranciuc. Anume ele, sunt dintre inițiatoarele Clubului de lectură „Gaudeamus”
al cărui obiectiv principal e să le dezvolte elevilor gustul pentru lectură şi cunoaștere.
Faptul că, astăzi, copii – care sunt şi membri activi ai cenaclului – recită
din Eminescu, înseamnă că ei se apropie de carte”, este convinsă Alexandra
Tănase.
Eugenia Bulat, vădit emoționată, a ascultat cu mult interes
elevii, care au pregătit un consistent scenariu al activității, prezentându-l
cu multă trăire sufletească și expresivitate artistică, creând astfel o
atmosferă plină de lirism. Elevii atenți la vocea blândă, dar impunătoare a
invitatei, care le depăna povestea vieții sale, care seamănă uimitor de mult cu
viața poporului său, despre Eminescu, despre profesorul, părintelui spiritual,
socrului, pentru că i-a fost noră. Părea că doamna Eugenia Bulat s-a
transformat într-o carte vie pe care elevii o studiau și o savurau cu interes
și luare aminte.
Publicista a specificat „…că Izvorât
dintr-un gând al fragedei mele tinereți, volumul de față nu ar fi avut nicio
șansă să se materializeze, dacă subiectul lui nu ar fi fost, cu adevărat, un
profesor dezmoștenit în mod cinic de cei care se erau în rol de eliberatori,
tânărul Ștefan Bulat a trebuit să reziste și să dea vieții sale un sens.
Îndrăgostit de logosul românesc, fire de o delicatețe emoțională aparte, el
și-a urmat intuiția și a devenit dascăl școlar. Și-a servit cu onestitate
neamul într-un timp istoric sumbru și crud, fără a renunța la demnitatea sa, la
noblețea sa ereditară. A făcut-o prin Limba Română, transferând în discipolii
săi umanismul și bogăția sa spirituală”.
A mai menționat că volumul cuprinde „.. amintirile mele
despre neuitatul meu profesor și rostul lui în destinul meu și al generației
mele. În carte sunt interviuri cu membrii familiei profesorului Bulat, rămase
pe drumuri după exproprierea și deportarea în Siberia a părinților de ambele
părți. De asemenea, lucrarea cuprinde valorificarea caietelor rămase de la
profesor și interviuri cu redutabili discipoli, cu foștii colegi și profesori”.
A fost o discuție spirituală. Felul său de a scrie este
original, și lasă o impresie bună, e un om deosebit, frumoasă la chip cât și la
suflet. O
întâlnire deosebită, cu oameni pe măsură, o ambianță caldă, primitoare, dată de
generozitatea gazdelor, iubitori de literatură, artă, tradiționalism, căci
apreciem înalt dăruirea profesorilor și suntem recunoscători pentru înalta
măiestrie didactică, contribuție remarcabilă manifestată în promovarea educației
de calitate.
