joi, 13 martie 2014

Zina Izbaş – poeta cu chip adolescentin


Diana ŞONTEA,
şef-oficiu, Filiala „Onisifor Ghibu”

 Cu prilejul sosirii primăverii, jurnalista Zina Izbaş a venit în faţa cititorilor săi cu o plachetă de versuri intitulată „Şoapte în toamnă” (Chişinău: Ed. Pontos, 2013. – 92 p.). Este cea de-a cincia carte de poezii pe care scriitoarea Zina Izbaş o lansează în Sala Nuciferă a Bibliotecii „Onisifor Ghibu”.
La deosebita întrunire au fost invitaţi prietenii fideli şi admiratorii de Poezie confesivă. Autoarea a împărtăşit bucuria noii apariţii editoriale cu toţi cei dragi sufletului şi admiratorii creaţiei sale, care au fost alături de ea mereu.
Poemul „Şoapte în toamnă”, care este şi pro-titlul noii plachete de versuri a Zinei Izbaş, a fost pusă pe note muzicale de Natalia Croitoru, interpretă folkistă şi colegă de la emisiunea Naţional Junior, răsunând în debutul evenimentului. Au fost prezenţi şi numeroşi prieteni ai autoarei, impresionaţi de faptul că realizatoarea de emisiuni de la „Radio Moldova” reuşeşte să îmbine munca de jurnalistă cu poezia.
Cartea reprezintă o culegere cu mai multe poezii de dragoste. Sunt amintirile autoarei, re-trăite de cândva…
 „Am scris cartea noaptea, dar am avut teamă să nu mă repet în cărţile mele pentru a nu plictisi cititorii”, a afirmat poeta Zina Izbaş, de parcă rosteşte o rugă prin: (Aş fi vrut, p. 23) „Da, aş fi vrut ca această zi să nu fi venit, / I-am lungit cum am putut cărările, / Ca să nu mai regret cursul vieţii zadarnic trăit / Şi să nu aflu răspunsuri ce-mi omoară aşteptările. / Da, am sperat ca un nebun de cu zori / Că vei fi cea din visul frumos de atunci, / Când şi iarba înflorea printre florile-flori / În război de petale şi pe văi, şi prin lunci. / Aş fi vrut să te ţin cât mai mult pe o frunză, / Roua verde să-ţi fie garantul iubirii, / Însă tu ai găsit convenabila scuză, / Că aşa îţi încalci obiectivele firii. / Şi mi-ai smuls din rezervă cuvântul dur, / Nu l-am spus niciodată, deşi l-am rostit, / În acea clipă de graţie a suspinului pur, / Când striga aşteptarea şi tu n-ai venit”.
Cu un cuvânt de salut şi cu o deosebită apreciere a venit criticul literar, directorul Filialei „Onisifor Ghibu”, dar şi moderatorul programului - Vitalie Răileanu: „poeta este o foarte atentă scriitoare, o coautoare care-şi concentrează toate plachetele pe sinceritate, confesează pentru a citi, despre timpul prezent. Este o poetă cu faţa ascunsă, În Poeme confesive, iar în creaţia ei predomină sinceritatea”.
Maestrul şi scriitorul Ianoş Turcanu, prezent la eveniment, a fost primul dintre toţi cei care au citit versurile şi a reacţionat printr-o prefaţă asupra poeziilor scrise de Zina Izbaş. Inspirat de fiecare poezie, de fiecare gând şi capitol citit, dânsul a afirmat că: „prin această carte autoarea ne-a demonstrat că este o scriitoare serioasă, care, cu acuitatea trăirilor şi a re-trăirilor, s-a aventurat în lumea ei, a reuşit să devină o poetă foarte bună. Deşi, este o fire cam deprimantă, aduce lumină, bunătate dar şi tristeţe în poeziile sale”…
La eveniment au răsunat cântece pe versurile Zinei Izbaş. Atmosfera a fost înnobilată şi de Creaţiile vestimentare în stil etno, realizate şi prezentate de studentele Colegiului Tehnologic din capitală. Elevele au avut două prezenţe de modă în stil naţional, iar cromaticul culorilor alb-roşu au volburat emoţiile pentru a simţi primăvara.
Scriitoarea Marcela Mardare este şi ea prefaţatoarea volumului de versuri „Şoapte în toamnă” a Zinei Izbaş, care şi-a desemnat notele prin: „O pasăre e viaţa şi un timp”, afirmând că „Am făcut prefaţa pe măsura versurilor care au fost scrise într-un timp scurt, titlul este un vers din poezia autoarei. „Pasărea” - este Zina Izbaş, care din orice zbor adună ceva, este pasărea de dor ce ne apropie prin poezie de cele sfinte, de cele care au valoare. Cartea este o realizare, o îndemn să-şi continue şoaptele şi în continuare ”, a mai menţionat invitata, invitându-ne să citim atent poemul Fulger de gând (p. 33): „Furtuna visurilor m-a prins / Pe-un lan de romaniţe. / Mă învelesc cu o ploaie de petale albe / Şi le număr, şi vreau să ghicesc / De-mi păstrezi o floare / În agendă… printre preferinţe. / Deşi… normal ar fi să-ţi fie dor… / (Eu nu insist, căci totu-i trecător). / Un ceva îmi încurcă rău petalele, / Iar vântul a ciufulit anapoda buchetul, / Pe care, totuşi l-am cules. / Scris este într-o veche romanţă parfumată: / Ce este vis – în stele îşi va urma efectul, / Deşi… pe-această lume un cer avem / doar, unul: / Când norii îl acoperă, s-apropie furtuna / Cu fulgere de gânduri ce scapără întruna”.
Pe final, scriitoarea Claudia Partole a adus doar laude la adresa Zinei Izbaş: „Nu aş fi putut să nu vin la tine, apari rar la 3-4 ani cu o carte, eşti foarte exigentă. Iţi construieşti poezia ca o casă, fiecare poezie a ta are inimă, eşti un veşnic învăţător. Şi-n poezie eşti foarte adolescentină, simţi lucrurile nu ca un om plictisit de viaţă, până şi tristeţea ta e plină de optimism… Ştii să aduni lumea în jurul tău magnific prin felul tău de a fi”.
Colega sa, de la Radio - Moldova 1, Larisa Verdeş i-a atribuit calificativul de izvor veşnic: „tu în permanenţă ai fost şi eşti ca un izvor veşnic pe care-l descopăr zi de zi. Tot ceea ce face Zina Izbaş este Poezie!”
Cu cuvinte de laudă pentru ceea ce au învăţat de la Zina Izbaş şi cu gânduri bune au venit tinerele de la „Ars Adolescentina” şi colegele de breaslă cu care a lucrat cot la cot la emisiunea „Naţional Junior”.

În încheiere directorul bibliotecii a venit cu acelaşi îndemn pentru toţi cititorii: „Poeta Zina Izbaş nu trece din carte în carte, ea îşi scrie Cartea singură, deci, citiţi Poeziile Zinei Izbaş, pentru a percepe deosebita Lume a Poemelor confesive”, conturate enigmatic în: (Amurg pe lac, p. 87): „Flori de vişin pe canavaua norilor, / Ţesute de o mână invizibilă serile, / Îşi schimbă formele în tactul culorilor / Roz-violet şi-n toate nuanţele posibile. / Ne acoperă luna împreună cu cerul / Şi stelele ce s-au scufundat în paradis, / De petale divine, savurând aromele / Unor fructe ce abia au să vină în vis. / Dar acum se-nserează, e pace şi tac / Zâmbetul clipei îmi rămâne pe faţă: / Ascultăm o baladă despre amurgul pe lac / La o tartă de vişine şi-un ceai cu dulceaţă”.