Liudmila Ganganu-Mîndru,
bibliotecar,
Filiala „Transilvania”
„Nu contează dacă doinirea mea a fost sau nu auzită de lume,
contează
că am fost o frunză, nu o omidă”. (Constantin
Tănase)
A coordonat evenimentul Alexandra
Tănase, soția acestuia, profesoară de limba și literatura română, care a
rezumat acest editorial ca fiind unul, pe
care citindu-l, realizezi că este actual și astăzi. Mai ales că am ajuns în
momente în care rețelele de socializare sunt și ele o formulă de libertate.
La acest eveniment de suflet au fost prezenți: ziaristul Andrei Viziru, reporter la Radio Moldova; Tatiana
Ciobanu, specialist principal Secția Cultură, Tineret și Sport”, sect. Ciocana
și membrii serviciului sus-numit.
Tatiana Ciobanu, a adus cuvinte de omagiu, elogiindu-l pe domnul Tănase
prin expresia O viață nu valorează nimic, dar nimic nu valorează cât o viață de om,
prin care a concluzionat că toate
cuvintele ar fi insuficiente pentru a exprima recunoștința pentru omul care a
fost, este și rămâne a fi domnul Constantin Tănase.
Acest editorial nu a lăsat-o indiferentă nici pe doamna Parascovia
Onciu, șefa Bibliotecii „Transilvania”, care și-a reamintit că domnul
Constantin Tănase a fost unul dintre primii cititori ai filialei. Cu deosebit
regret, doamna Onciu a specificat că îi pare rău că nu a reușit să-i fie
lansată cartea domnului Tănase, intitulată
Timpul l-a scos în cale, pentru că ar fi fost, ca de fiecare dată, o
prezentare de carte realizată la cel mai înalt nivel. Ultimul editorial este o carte pe care o poți citi de la orice
pagină, cu subtexte profunde, din care poți lua un grăunte de cunoștință. El a
fost și rămâne a fi în memoria noastră, unul dintre puținii scriitori care
spunea lucrurilor pe nume, încă dinaintea anilor ’89.
Chiar dacă Constantin Tănase a
preferat să își scrie adevărul nu doar în cărțile sale publicate, ci și în
nenumăratele sale articole din editorialele ziarului Timpul, doamna Zinaida Ciobanu, profesoară de limba franceză, în discursul său despre memorabilul
Constantin Tănase a vorbit despre profunzimea
și multitudinea temelor abordate de către acesta, care vin de foarte departe,
din lecturile și studiile acestuia, din felul lui de a fi și a pune pe hârtie
gânduri și sentimente, precum și din stilul său de analiză profundă a
realității, afirmând că, citindu-l, ar fi zis exact așa cum scria el.
Citind Ultimul Editorial mi-a creat impresia
că ar fi o adunare din tot ceea ce a scris anterior. Am avut senzația că acesta
nu e ultimul și că regretatul domn’ Tănase încă prelungește să scrie și acum.
Emoțiile de suflet sunt încrustate în părerile celorlalți despre onorabilul
Tănase, scrise și ele în acest editorial. Tot ce a scris el, luptând pentru
dreptatea limbii române, este actual și acum, a concluzionat doamna Elena
Penu, contabil, pensionară. Dârzenie,
cumsecădenie, onoare sunt cele trei
cuvinte care au rămas tipărite în memoria doamnei.
Am
descoperit o chemare „Să ridicăm ochii spre
Soare. Să muncim în numele idealului. Viața este un lucru Dumnezeiesc, pentru
care se merită să bați și să te zbați”, îndemnuri ce i-au atins sufletul
studentei Maria Mihailov prezentă la acest eveniment.
Nici Valeriu Cuculescu, inginer de
profesie, nu a fost indiferent la felul inconfundabil de a scrie al domnului
Tănase, acesta concluzionând, că netul
este o minune și totodată o catastrofă, pentru că elita intelectuală e foarte
puțină în ziua de astăzi, iar domnul Tănase a fost un realist profund, care a
scris cu emoție realitatea dură în care trăim.
Fidelitatea
domnului Constantin Tănase față de condei, a lăsat în urma sa un tezaur imens!, a adăugat Lidia Muravschi, pensionară.
Atențiile lui Tănase, loviturile
de lance, ne dădeau impulsuri că viața există dincolo de visele în care trăim.
A fost omul adevărului! a adăugat Raia Rogac, colaborator al BM „B.P. Hasdeu”.
„Tu o să-mi duci numele mai
departe”, au fost printre ultimele cuvinte spuse de către domnul Tănase,
surorii acestuia. Iar ultimele ore de viață vroia foarte mult acasă, conștient
fiind că nicăieri nu poate fi mai bine ca acasă...
Activitatea s-a derulat pe fundalul expoziției de carte cu genericul „Constantin Tănase – un seismograf al
societății” (Munteanu Galina), unde au fost expuse toate cărțile scrise de
Constantin Tănase. Ele fiind prezentate și discutate la activitate.
A fost o activitate de suflet, plină
de emoții cu amintiri frumoase despre ziaristul, lingvistul, publicistul și scriitorul
Constantin Tănase. Toti participanții la activitate au primit în dar câte o
carte de la dna Alexandra Tănase.
„Rămân omul secolului meu și al credinței mele. Și chiar dacă astăzi
credința mea e însângerată de moarte, sunt
liniștit, fiindcă știu: atâta timp cât cred și nu-mi trădez credința, nimic nu
este imposibil și istoria mă va răzbuna”. (Constantin Tănase)
