Valentina Leahu,
bibliotecar, Filiala „Transilvania”
în nopți tomnatece, fremătătoare”.
(Gavril
G. Gavris)
Biblioteca „Transilvania” grație serviciului „Lectură generoasă” a adunat
și de data aceasta doamne de o aleasă cultură, pentru a reflecta asupra cărții
„Viața unei nopți. Totentanz”, scrisă de Claudia Partole. Prezența însăși a
autoarei a fascinat participanții care și-au exprimat recunoștința față de
scrierile Domniei Sale și bucuria de a o avea alături, auzind chiar din prima
sursă despre protagoniștii cărții puse în discuție și sursa bogată de
inspirație.
Organizatoarea evenimentului, Dna Alexandra Tănase, a fost cea care a luat
primul cuvânt: Stimate doamne. Timpul
ne-a adus împreună deja la a cincea ediție. O avem invitată pe dna Claudia Partole,
o scriitoare a confesiunii. Dânsa scrie în mod natural, așa cum gândește, așa
cum respiră sau strânge la piept o ființă dragă…. Astfel a așternut pe hârtie
și cartea „Viața unei nopți sau Totentanz”. (Dans macabru sau „Dansul care
ucide”). O carte îndrumătoare pentru cei
care pornesc la muncă în Italia, Germania, Rusia, ori alta țară de „vis”. Volumul
cuprinde relatarea unei nopți. Jurnalul menajerei, cum îl numește însăși
scriitoarea este un roman tragic al omului plecat în străinătate. Romanul este
cu adevărat modern, formulat cu ajutorul unor cuvinte și imagini îndrăznețe ale
realității, afectată de vicii, crize, păcate, crime, accidente și calamități,
în care trăiește astăzi o planetă întreagă. Titlul
cărții este însuși foarte sugestiv.
Este un roman modern al durerii,
și este țesut cu imaginile acestea într-un timp cronologic foarte scurt. Trăirile
sunt atât de ample, de largi, de-ți creează impresia că acțiunea a avut loc acum
vreo 3-5 ani în urmă. Sunt împletite mai multe genuri: genul epic, liric,
jurnalistic și memorialistic. Cuprinde o mulțime de motive: motivul păcatului, a
crizei interioare și a crizei exterioare. Eu l-am înțeles ca pe un roman
protest, este un roman al suferinței profunde, generalizând suferința tuturor
mamelor, femeilor care au fost nevoite
să plece. Foarte multe secvențe cuprind aforisme
deosebite pe care vrei să le mai citești odată. Autoarea a adus spre lectură un
roman interesant, având ca tema principală - femeia. Femeia este eternă, ea întotdeauna a
fost epicentru divin al tuturor evenimentelor: nașterea copiilor, educația lor,
susținerea focului din vatră, etc. În jurul femeii s-a născut lumea. Cartea mi
s-a părut mie și ca o spovedanie, ca o mărturisire a unei femei. În momentele
grele cineva visează că i se întinde mâna, cuiva chiar i se întinde mâna și
asta este foarte important. Foarte multe femei s-au dus în străinătate, în
speranța la viață mai bună, fenomenul în sine este o dramă a tuturor românilor.
Cartea încearcă să unească oamenii în jurul valorii neamului, a societății, a familiei.
Într-un fel parcă ea ne strigă și ne îndrumă să nu ne ducem, să nu fim în destinul acestei artiste. Este
o carte de învățătură, eu personal am învățat foarte multe lucruri utile din
ea.
Dna Elena Penu, contabilă de profesie, dar care ține mult la cuvântul scris
și-a exprimat opinia: „Viața unei nopți”
este o carte ce m-a vrăjit din prima. Din
primele rânduri mi-a captivat atenția și m-a intrigat tot mai mult cu fiecare
pagină. Față de această carte am o atitudine aparte pentru că atinge o temă
dureroasă pentru mine și anume plecarea părinților peste hotarele țării. Dacă aș spune că e un roman emoționant,
cutremurător, e cum nu aș spune nimic.
Dna Nina Bulicanu, profesoară de limba franceză, a precizat următoarele: Cartea „Viaţa unei nopţi” prezintă
omul într-o ţară străină ca pe un individ lipsit de orice sprijin, de orice limită,
te face să crezi că ziua și noaptea sunt identice prin intensitatea trăirilor
și eforturilor depuse. Este un roman nostalgic de frumos. Dorul, înstrăinarea,
prietenia, munca, singurătatea sunt niște teme dezvoltate cu mult har de
scriitoare. În nici o carte citită până acum nu am găsit atâta actualitate şi
atâta durere. Lectură frumoasă!
Doamna Mila Șeremet, șef serviciu
la Biblioteca „Transilvania” a afirmat: vreau
să zic că îmi este dragă foarte mult dna
Claudia Partole și am citit cartea cu mult drag. Sunt ferm convinsă că nu poate să nu atingă
emoțional pe cel care o iau în mână. Poți să fii singur și aici poți fi singur
și acolo departe. Străinătatea nu are hotar sau spațiu, oriunde ai pleca. Ca și
în acest citat: „De urât mă duc de acasă și urâtul nu mă lasă”. La noi tot sunt
asemenea situații și nu putem să-i punem pe toți pe aceeași treaptă. Un vers
sună așa: „Ne temem de moarte și tot o
așteptăm, ne temem de viață și tot o trăim”. Vă mulțumesc că sunteți, că
scrieți atât de bine și pentru copii și pentru maturi. Să aveți parte de
prosperitate, sănătate și multă inspirație în continuare. Într-un final vă spun
că vă recomand din tot sufletul această
carte și vreau să-i spun un mare mulțumesc autoarei pentru că a avut curajul să
o scrie!
S-au mai dat cu părerea asupra cărții lecturate și cititoarele Lidia
Muravschi, Natalia Terenti, Eugenia Gașinov, Nina Ursu, Tatiana Ceban.
Scriitoarea Claudia Partole și-a exprimat recunoștința față de invitația primită
la Biblioteca „Transilvania”, cât și de aprecierile minunate ale doamnelor
participante. Ceea ce a am auzit astăzi
într-adevăr este durere, este cutremurător. Dar trebuie să vedem întotdeauna partea frumoasă a
lucrurilor. După cum spunea și F. Dostoievski „Frumosul va salva lumea”. Dacă aducem urâtul în artă atunci ce
ne mai rămâne, parcă ne-am scuipa în suflet, fiindcă tot ce avem frumos în noi
este sufletul, și dacă îl mai hrănim cu tot ce este urât în jur, atunci chiar
îl vom distruge cu totul. Nu este nimeni care să nu fi trecut prin greutăți.
Totul depinde de noi, de felul de a ne pune în situația celuilalt, de a aprecia
ceea ce este frumos. Chiar și într-un război, există foarte multe momente în
care vezi că poate fi întors înapoi chiar și un tanc.
Activitatea a decurs într-o atmosferă agreabilă, interesantă, bazată pe
păreri, trăiri și opinii proprii. Participanții și-au exprimat emoțiile
pozitive și au adus nenumărate mulțumiri îndrăgitei scriitoare Claudia Partole.
