Familia Hasdeu – o dinastie de cărturari (I)

 Natalia Smirnov, șef sector „Cartea veche și rară”, Biblioteca Centrală

Ziua Internațională a Familiei a fost proclamată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite pe 20 septembrie 1993, ca eveniment cu dată fixă pe 15 mai, sărbătorită în mai multe țări,din 2010 sărbătoare națională și în Republica Moldova.

Ziua de 15 mai este o oportunitate să ne amintim și să promovăm valorile cultivate în familia Hasdeilor, generații la rând. Cu acest prilej, Biblioteca Centrală a organizat expozițiile de documente cu genericul Familia Hasdeu – o dinastie ilustră de cărturari (documente din colecția Moștenire), Dinastia Hasdeu - in viziunea cercetătorilor literari (din colecția Moștenire).

Expozițiile cuprind 61 de volume, inclusiv articole și 10 documente foto inedite: Blazonul familiei Hasdeu, arborele genealogic, o copie din 1827, adusă la noi de Pavel Balmuș de la Biblioteca Academiei Române, fotografii ale membrilor familiei din diferite perioade ale vieții acestora. Două dintre care bătrânul Bogdan Petriceicu în ultemele zile de viață și al Iuliei în ultima zi din viață.

Colecția Cartea veche și rară a Bibliotecii Centrale deține un număr impresionant de cărți ale dinastiei Hasdeilor: 376 exemplare, din care 35 digitizate propuse utilizatorilor în format electronic, accesând Biblioteca digitală a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”.

          Importanța familiei este de necontestat, întrucât ea reprezintă pilonul de bază în evoluția omenirii, este spațiul unde se întâlnesc generații și tradiții. Reprezentanţi ai dinastiei Hâjdeu-Hasdeu își au începutirile în Polonia. Tânărul stat, Ţara Moldovei, prin aşezarea sa geografică, a devenit vecin cu Regatul Polon, fapt ce a apropiat viaţa celor două ţări.

Cărturarii acestei dinastii au trăit o viață cu multe obstacole, dar toți au avut un scop - descoperirea adevărului istoric despre neam. Ne-au lăsat un șir de documente unice istorice precum și scrieri literare. Acest fapt se confirmă și prin declarațiile lui B.P. Hasdeu: „Fără istorie nu este patrie şi fără dragoste de istorie nu poate fi dragoste către patrie”; „Pe Români, cu inima și suflet îi iubesc ca pe frați. Pentru Români sunt gata să mă jertfesc cu brațul, cu mintea, cu sufletul”.

Toţi bunicii şi străbunicii lui B.P. Hasdeu, pe linia Petriceicu, au fost polonofili şi au optat nu numai pentru o alianţă creştină cu Polonia, dar chiar pentru unirea Moldovei cu Polonia.

 

                            Câteva date din viața acestor patrioți ai neamului

         

        De cercetarea vieții și creației dinastiei s-au preocupat personalități cu renume atât dîn țară cât și din în afara ei. Biblioteca Centrală deține o colecție impunătoare privind viața și activitatea dinastiei.

Barbu – Delavrancea scria: „ ... Hasdeii sunt Petriceici. Ştefan Petriceico, neavând urmaşi, înfiază pe copiii surorii sale, măritate cu un Hasdeu, „moldovean drept şi boier mare”. De aici familia ia numele de Petriceicu-Hasdeu.

Ştefan Petriceico a participat la bătălia de la Hotin între turci şi polonezii în care a fost doborât Hussein-paşa. A fugit de mânia Porţii în Polonia (1673). Familia Hâjdeu a emigrat în Polonia. Unii dintre urmaşi au rămas în Polonia, alţii s-au stabilit în Rusia, Prusia şi Austria. Pe pământul polonez a rămas şi Ioan Hâjdeu, tatăl viitorului scriitor Tadeu Hâjdeu.

Ioan (Ian) Hâjdeu (1743-1805) s-a căsătorit cu Malgorzata Piorkoszewska. În anul 1769 s-a născut fiul Tadeu, care a primit o educaţie strălucită pentru acele timpuri. Tadeu Ioan Hâjdeu (1769-1835) a fost începătorul marii aventuri spirituale. De la el, poliglot şi erudit, începe tradiţia de cărturari ai familiei Hâjdeu-Hasdeu. A studiat la Cracovia, la Facultatea de Drept a Universităţii Jagellone. În doi ani a obţinut titlul de doctor în drept. Militar în armata austriacă a luptat și el o perioadă îndelungată împotriva turcilor. Rănit grav lângă Nowy Bazar şi a abandonat pe câmpul de luptă. O noapte petrecută lângă cadavrele camarazilor a lăsat o amprentă cumplită în conştiinţa lui Tadeu Hâjdeu. De atunci datează interesul pentru misticism transmisă urmaşilor săi.

Tadeu Hâjdeu, profitând de anexarea Basarabiei de către Rusia în 1812, a cerut guvernului rus restituirea a două proprietăţi ale strămoşilor săi, lângă Hotin şi se mută cu traiul în Basarabia. A scris numai în limba polonă, respectând ortografia secolului XVIII. Interesat de folclor, adună legende populare şi le redactează în limba polonă. A mai scris piese, ode patriotice, fabule, satire. Opera poetică poloneză a lui Tadeu Hâjdeu a rămas doar în manuscrise.

În Testamentul olograf al lui Tadeu Hâjdeu poetul scrie pentru fiii săi şi către urmaşii de mai târziu istoria strămoşilor săi, aduce dovezi ale titlului de nobleţe şi dreptul la proprietatea din Basarabia. Acest document dă dovadă de trufia nobilului polonez îndrăgostit de genealogia neamului său.

Tadeu Hâjdeu avea patru copii. Din prima căsătorie avea un fecior pe nume Tadeu-junior, care a murit de tânăr. Din a doua căsătorie a avut doi feciori Alexandru şi Boleslaw, şi fiica Mihaela care a murit în copilărie. Peste mulţi ani, o asemenea tragedie i-a marcat viaţa şi nepotului său, Bogdan Petriceicu Hasdeu, când a pierdut-o pe unica sa fiică Iulia.

Fiul Boleslaw, naturalist renumit, s-a convertit la catolicism. A murit la Viena fără să lase urmaşi. A scris în limba rusă publicistică, legende şi povestiri istorice, articole privind obiceiurile populare româneşti, impresii de călătorie. Autorul primei traduceri în limba rusă a nuvelei lui Constantin Negruzzi Alexandru Lăpuşneanul (1859). 

Alexandru a devenit filosof, botanist, filolog, arheolog, istoric, nuvelist, poet, membru al Societăţii de istorie şi antichităţii din Odesa. A terminat Pensionul Nobiliar de pe lângă Seminarul Teologic din Chişinău. Foarte capabil, a absolvit cu rezultate strălucite Facultatea de Ştiinţe Exacte şi Facultatea de Drept din Harkov. Cunoştea bine limbile. Scria în limba rusă, aşa cum scria tatăl lui în limba polonă. Şi-a schimbat şi ortografia numelui, în varianta Hâjdeu / Gâjdeu. Căsătorit cu o poloneză, Elisabeta (Elżbieta) Dauksza, fiica unui nobil din Lituania. S-a considerat român. S-a format şi a trăit în Basarabia, în zona de frontieră cu România.

Alexandru Hâjdeu, deşi scria în limba rusă, adevărate opere din istoria României au fost: Cântece istorice româneşti (1830), Legenda Voievodului Duca (1834), Legenda despre Voievodul Petriceicu, Despre vechiul renume al Moldovei. Cu ele, a atras asupra sa atenţia românilor şi a devenit o sursă de cunoaştere a vechii Moldove. În Sonetele moldoveneşti (1837) sunt cântate dragostea de patrie, pitorescul ţării natale, trecutul eroic, legăturile seculare cu Rusia, Ucraina, Polonia. Poseda cunoştinţe strălucite de limbă polonă şi în jurisprudenţa europeană, ceea ce l-a consacrat și ca traducător.

Activitatea lui Alexandru Hâjdeu ca savant, pedagog, avocat a fost mult apreciată în ţările europene: Polonia, Franţa, Serbia, Germania. A deținut o bibliotecă bogată a familiei, care i-a fost de mare ajutor şi fiului său Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907).