Elena Babără, bibliotecară, Biblioteca „Traian”
Romanul „Montana” îl putem considera o
capodoperă a literaturii române, alături de alte romane memorabile basarabene.
În cel mai direct mod afirm că este un roman pe care nu îl poți lăsa din mână datorită
momentelor sale extraordinare de suspans și structura prin care este construit.
Deloc greu de citit. Împletit într-o manieră subtilă de umor fin și amuzant pe
de o parte și dramatismul pe de altă parte, care este descris simplu și
atractiv de a lectura, fără ca cititorul să se plictiseală. Este un roman în
care poți plânge și râde în același timp, în care te poți distra alături de
copilul-eroul central și te poți întrista alături de adultul, eroul principal,
dar indiferent nu poți nicidecum rămâne în timpul lecturării acestui roman
unic.
Ne determină să ne aducem aminte de
realitatea dură din punct de vedere politic și social în care trăim, care este
alături de noi și pe care încercăm uneori să o evităm. Este o adevărată proză
despre războiul din Transnistria, trăirile unui copil în această perioadă. Cel
mai memorabil este faptul că autorul dezvoltă mai multe teme a cărții în
același timp, socială, politică și psihologică, dragostea unui copil față de
originile sale, locul de baștină, casa sa, care poate fi și o căsuță mică, o
cocioabă, un vagon de cale ferată, dar este locul pe care îl va iubi toată
viața. De aceea ne duce la gândul că orice copil este esențial să se dezvolte
și să crească într-un loc armonios, nepericulos. Consecințele unui trai sărac,
periculos, toxic îi vor da tulburări și suferințe pe parcursul întregii vieți.
Copiii de azi sunt viitorul de mâine și depinde foarte mult de părinți de azi
ce societate și țară va exista în ziua de mâine.
Copilul – eroul central din carte și
adolescentul, care ajunge mare se simte frustrat că trebuie să părăsească mai
întâi locul de baștină, casa unde s-a născut. Apoi frustrarea devine dublă,
trebuie să părăsească țara și orașul unde s-a născut, pentru ca să
supraviețuiască. Noua țară este frumoasă, meseria sa este una de succes, dar
dorul de mamă, casă, meleagurile copilăriei este mai puternic. Sunt sentimente
firești, specifice fiecărui om, să vrea să vadă din nou locurile copilăriei
sale.
Toate aceste lucruri ne duce cu gândul
la drama pe care au trăit-o și încă o mai trăiesc persoanele care au fost
separate de plaiul lor de baștină, care nu au posibilitatea să se întoarcă și
care nu au unde se întoarce „acasă”. Ne face să prețuim fiecare moment petrecut
cu cei dragi acasă, care deși poate părea un lucru banal pentru unii, pentru
alții poate fi un vis imposibil și de nerealizat.
Altă temă pe care ne face autorul să o
sesizăm este deosebirea majoră dintre generații, dintre dezvoltarea socială,
tehnologică, care ne arătă cât de tare se pot deosebi generațiile între ele. Fiecare
generație parcurgând o anumită realitate istorică, tehnologică. Spre exemplu,
dacă la acea vreme ceasul „Montana” era un vis frumos pentru generațiile de
copii de atunci, un gadget modern care era dorit de mulți copii. În comparație
cu tehnologia de acum, telefoane moderne și acces la internet acel ceas pare un
lucru neimportant pentru noi și pentru copiii generației de azi. Pentru acel
copil din Bender acel ceas era un univers întreg, o tehnologie senzațională, pe
care și-l dorea cu ardoare și nu-l putea avea. Acel copil din Bender, apoi
maturul care avea o carieră de succes, fiind jurnalist, avea o relație de cuplu
de succes, în care se simțea bine. Avea bani și telefon modern, mult mai
valoros financiar ca acel ceas, dar copilul din el își dorea ceasul Montana,
visul copilăriei lui. Acest matur își dorea tatăl și amintirile înapoi, pe care
țara sa unde a crescut și s-a născut nu i le putea întoarce. De aceea s-a decis
să se întoarcă în orașul natal cu speranța de a găsi acest ceas. Este chiar o
lecție de viață pentru generațiile de azi, care sunt obișnuite să aibă mai
multe în ziua de azi, telefoane moderne, acces la informații, tehnologii și
bineînțeles un cer pașnic deasupra. Nu suntem, poate, în stare să apreciem la
adevărată valoare lucrurile pe care le avem. Generațiile care tind să fie
nemulțumite de lucrurile pe care le au și doresc din ce în ce mai mult, dar
care poate mulți nu și-au pus întrebarea cum ar fi să fii departe de casă, cum
ar fi să nu poți reveni înapoi acasă, cum ar fi dacă nu ar exista tehnologii
deloc și cum ar fi să exiști în locul acestui personaj cu atâtea amintiri
dureroase. Personajul care a supraviețuit războiului, pierderilor, ambianței
periculoase de acasă, trăind printre linii de asamblare, macarale, ciocane,
construcții, trenuri și șine de cale ferată de mic copil. Trăind într-un loc
absolut periculos și toxic pentru copii, printre fum și gaze toxice și gălăgie
de la toate aceste mașinării.
Prin urmare, mulți dintre generațiile de
azi s-ar putea considera un pic mai norocoși că au parte de o copilărie mai
veselă, cu tehnologii mai bune și prin faptul că se bucură de un cer pașnic
deasupra capului. Dar pentru ca un om să realizeze ce are este uneori important
să compare. Acest roman ajută și educă generațiile de adolescenți de azi să fie
mai recunoscători, mai răbdători, mai blânzi pentru lucrurile pe care le au. Tema
umanității este subtil redată în acest roman. Adolescenții de atunci aveau și
ei problemele lor. Toți care locuiau la acea bază, în acel mediu toxic, în
Bender, le-a fost mai greu să se realizeze în viața de matur, să își găsească
profesia potrivită și menirea în viață. Birocrația, sistemul social politic
și-a pus amprenta în viața copiilor și a maturilor de acolo. A fost cu adevărat
o luptă de supraviețuire pentru ei.
Patrie, dragoste, țară, loc natal,
părinți, dor de casă, copilărie - sunt teme pe care le-a abordat autorul și
care vor rămâne mereu actuale. Omul se află într-o corelație strânsă cu aceste
lucruri și dacă copilul se află în dizarmonie de mic cu aceste valori, maturul
care va crește va avea sechele și traume, care chiar dacă va avea o carieră
strălucită, ca în cazul acestui jurnalist, dorul și baștina și amintirile vor
rămâne mereu în sufletul său.
Este un roman care ne atrage atenția la
educația copiilor din zilele noastre, la implementarea valorilor necesare în
educație de mici, pe care ei să le dezvolte în maturitate, la respectul și
dragostea față de părinți și locurile de baștină, la menținerea unei relații de
pace între oameni și popoare, la onestitate și omenie.
