Nina Reșetnic, bibliotecară,
Biblioteca „Onisifor Ghibu”
La
4 august 2023, Biblioteca „Onisifor Ghibu” a organizat conferința literară de
omagiere consacrată lui Eugen Cioclea - 75 de ani din ziua nașterii. În cadrul
evenimentului deosebit, a fost valorificată personalitatea de factură excepțională
a lui Eugen Cioclea, o voce inconfundabilă, care și peste ani rămâne a fi o
enigmă, o emblemă a poetului însingurat și foarte trist.
Sala
Nuciferă a devenit neîncăpătoare pentru atâția oaspeți ce au venit pentru a-i cinsti
memoria celui mai trist poet din Europa. Printre cei prezenți au fost mulți
scriitori și oameni de cultură: Leo Butnaru, poet, prozator, critic literar,
traducător; Emilian Galaicu-Păun, poet, prozator, eseist, editor; Dumitru Dan
Maxim, prozator; Iulian Filip, poet, scriitor, dramaturg, folclorist; Victor
Beșliu, doctor în științe tehnice, profesor universitar; Anatol Moraru, doctor
în filologie, prozator, publicist, profesor universitar; Valeriu Pasat, academician,
ex-ministru al Apărării, doctor habilitat în istorie; Mihaela Perciune,
scriitoare; Virgil Botnaru, scriitor; Gheorghe Bîlici, scriitor, epigramist;
Liviu Belîi, jurnalist, scriitor și mulți alții cititori pasionați de creația lui
Eugen Cioclea.
Activitatea
a fost deschisă și moderată de directorul bibliotecii Vitalie Răileanu, poet, critic
și istoric literar care a remarcat: „Poet cu un mod estetic singular și cu o
mai originală viziune fragmentară asupra lumii, impregnantă de diverse situații
și întâmplări, Eugen Cioclea a fost și rămâne o emblemă a poetului însingurat
și foarte trist, adesea incomod până la os unora, aflându-se mereu în opoziția
cu prejudecățile și poetismele zăpăcite și țipătoare (Eugen Cioclea), apelând/
recurgând în acest scop la inconfundabilele sale metapoeme”.
Anatol
Moraru, scriitor, profesor universitar, s-a referit în alocuțiunea sa la
fenomenul „Eugen Cioclea - o conștiință a generației optzeciste”. Scriitorul a
remarcat „Eugen Cioclea n-a fost cântărețul și nici opozantul vocal al
regimurilor politice sub care i-a fost dat să viețuiască. Fire singulară și
solitară, a ales refugiul în cultură, preferând să-și îngrijească cu un fel de
ostentație uneltele sale po(i)etice , urmărind, ca finalitate, schimbarea versanților
și escaladarea altitudinilor, acest exercițiu fiind conceput de el ca o formă
de disidență”.
Leo
Butnaru a venit cu o precizare că Eugen Cioclea a fost un poet al generației 70
și 80, avea o energie descătușată, că i-a publicat câteva poeme în ziarul „Tinerimea
Moldovei” și că s-au cunoscut foarte bine.
Prietenul,
colegul de clasă, amicul din copilărie Victor Beșliu a povestit amănunțit
despre peripețiile de care au avut parte, atunci, demult în satul lor de
baștină, și mai apoi la studii, fiind împreună la Moscova, constatând importanța
acestei întâlniri sincere ca și însuși poetul Eugen Cioclea.
Poetul
Emilian Galaicu-Păun a mărturisit că l-a cunoscut pe poet ca pe unul foarte, foarte
citit, un om care lasă urme frumoase și deosebite în literatură, având marea
plăcere să redacteze o antologie și un
film despre Eugen Cioclea și ar fi bine să avem în Chișinău o bibliotecă cu
numele Eugen Cioclea.
Liviu
Belîi își amintește cu dragoste despre prietenul din copilărie, despre acele
clipe petrecute cu ani in urmă de neuitat, Eugen Cioclea fiind deosebit prin
tot ce făcea și gândea.
Iulian
Filip a venit cu o carte dăruită de Eugen Cioclea, o carte cu autograf de la
cel mai diferit și subtil poet.
Dumitru Dan Maxim a prezentat publicului placheta de
versuri „Mergeam la braț cu Moartea lui Cioclea”,
propunând câteva versuri: „Mergeam la braț cu Moartea lui Cioclea
Și-i
vedeam luminile toate
Adunate întru-un punct-
Era Soarele lui
Pe care nu l-a văzut niciodată
Nici când era și
Nici când nu-i”.
Academicianul Valeriu Pasat a vorbit
cu mare respect cum l-a cunoscut pe poet la Moscova prin intermediul lui Vlad
Pohilă și că cel mai des se întâlneau la
un magazin de cărți.
La
finele conferinței literare, amfitrionul bibliotecii a încheiat cu excelentul
poem „ Eugen Cioclea ne-a unit foarte frumos într-o horă pe care o numea el – metapoem.
Eugen
Cioclea a fost poet, eseist, publicist,
a făcut studiile la facultatea de matematică a Universității din Moscova,
membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, traducător, redactor-șef la ziarul „Tinerimea
Moldovei”. A scris volumele „Numitorul comun”, „Alte dimensiuni”, „Dați totul
la o parte ca să văd”, „Subversiunea poetului revoltat”, „Ofsaid”. A desfășurat
o muncă rodnică de traducător și a tradus în rusă, franceză, engleză. I s-a
acordat Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova în 1991, 2001.
Născut
în zodia leului, Eugen Cioclea a avut o biografie demnă de un Esenin sau un
Vladimir Vîsoțki , ar fi fost un matematician celebru, dar a ales să fie un
poet, un poet de marca anilor 80. Mulți poeți îi sunt recunoscători pentru
lecțiile de poezie și viață. Avea ceva, ceva deosebit, altfel decât toți, ce
și-ar fi dorit și alții poeții ,oriunde apărea era lumină.
Toți, cei prezenți la conferință au rămas surprinși de expoziția de fotografii și referințele
critice inedite. Dacă ar fi trăit ne-ar fi bucurat cu poezii și poeme frumoase
și cu deosebit interes de citit.
