Ion Arsenii, bibliotecar, Filiala „Transilvania”
Să vii la
bibliotecă și să citești o carte este un lucru mare. Însă dacă ai ocazia să
întâlnești și un scriitor, atunci este ceva special.
De această ocazie
specială s-au bucurat elevii clasei I-a „E” de la Instituția Publică Școala
Primară nr. 83 „Grigore Vieru”, îndrumați de învățătoarea Tatiana Anghel și
bibliotecara Ala Nuța.
Dar, din câte
se pare, mult mai mult s-a bucurat scriitorul, poetul – Vasile Romanciuc. Fiindcă
nu este mai mare bucurie pentru un scriitor decât să-și cunoască cititorii. Și
încă ce cititori! Copiii – care, fără nicio prejudecată, pot aprecia sincer
opera unui scriitor.
Îndată ce au
călcat pragul bibliotecii, s-a putut observa pe chipul copiilor o curiozitate irezistibilă,
întrucât această întâlnire a fost prima în viața lor. Cu siguranță, știau cu
mult timp înainte ziua și ora când vor merge la bibliotecă și că se vor întâlni
cu scriitorul, dar cu cât ziua cea mare se apropia tot mai mult, cu atât curiozitatea
creștea.
Probabil că
în mintea lor aveau fel de fel de întrebări: Cum arată scriitorul? Ce înălțime are? De unde este el? și altele
mai năstrușnice. Dar, văzându-l pe scriitor, întrebările au primit răspunsul
mult dorit. Îndoielile s-au risipit, iar privirile s-au contopit. Copiii nu
și-au mai putut dezlipi ochii de scriitor. Erau atât de încântați că, în sfârșit,
îl pot vedea pe scriitor în realitate, fiindcă până atunci nu-l văzuse decât în
fotografii. Cred că pe un minut au și uitat unde se află, fiind atât de absorbiți
de noua priveliște. Iar scriitorul, vădit emoționat, nu și-a putut ascunde
zâmbetul.
Clipele care
au urmat după aceea au fost de o adevărată feerie. Copiii, împreună cu doamna
învățătoare Tatiana Anghel, au fost dornici să prezinte ce au pregătit. Într-un
ritm allegro s-au înfățișat rând pe rând în fața scriitorului. Au recitat cu
intonație poezii de-ale scriitorului: Ursul
dirijor, Doi iezi, Mama coase-o floricea ș.a. Au interpretat diferite
roluri, îmbrăcați în costume de albină, clovn sau fiecare cu o jucărie în mână,
reprezentând un animal din poezie. Ai fi zis că te afli la un spectacol! Scriitorul
a privit cu admirație tot ce făceau copiii.
Nu s-a
pierdut din vedere și runda întrebărilor. Fiecare copil și-a pregătit cu grijă
câte o întrebare: - La câți ani ați scris
prima poezie? - În clasa a IV-a, a
răspuns poetul. - De ce ați dorit să fiți
scriitor? - Fiindcă mi-a plăcut mult
să citesc, a răspuns scriitorul. - Când
scrieți poezii: când sunteți trist sau fericit? Scriitorul a spus că îi
place să scrie când e liniște, și anume noaptea, a scris sub stări de bine, dar
și când era puțin mai trist. Iar la întrebarea Ce nu vă place? Scriitorul a spus că nu-i plac oamenii mincinoși.
Scriitorul
i-a lăudat pentru buna pregătire a copiilor, numindu-i actori adevărați. De
asemenea, a spus că: Ei [copiii] sunt mai frumoși decât poeziile. Scriitorul
i-a îndemnat să vină la bibliotecă, pentru
că, a adăugat el, dacă știi carte, vei
ajunge acolo unde vrei să ajungi.
A fost o
atmosferă plină de voie bună. Poezia s-a simțit ca ea acasă, iar copiii au înveselit
inima tuturor. În final, au făcut o fotografie de grup, ținând câte o carte a
scriitorului în mână. Nu s-au sfiit să se apropie de scriitor, ba chiar l-au
îmbrățișat. Copiii au primit în dar cărți cu autografe, fapt pentru care au
fost foarte recunoscători. Cu siguranță, peste ani își vor aduce aminte cu drag
de această întâlnire de suflet și vor prețui mai mult poezia, cartea și
oamenii.