Angela Olărescu,
șef, Filiala „Hristo Botev”
Arta împodobirii manuscriselor cu miniaturi are proveniență tocmai din Egiptul Antic încă din secolul XIII. Rolul acestei arte, minuțios lucrate, este de a istorisi prin imagini conținutul anumitor texte sacre cu scop didactic. Despre apariția și dezvoltarea acestei arte de caligrafie și miniatură a vorbit dr. în istorie Andrei Prohin, cercetător la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, la lecția publică „Cărturarul Gavriil Uric din Țara Moldovei și vechea literatură bulgară”, în data de 7 aprilie 2022 la Biblioteca „Hristo Botev” în fața elevilor clasei a 6-a ai Liceului Teoretic „George Meniuc” din Chișinău. Lectorul a vorbit despre importanța Mănăstirii Neamț, una dintre cele mai vechi și mai mari mănăstiri din Moldova istorică, important centru cărturăresc. A pus accentul pe cărturarul Gavriil Uric (cca 1400-1450), călugăr la Neamț, care a fondat școala moldovenească de artă a cărții și care timp de aproape 40 de ani a copiat şi a înzestrat cu miniaturi în Mănăstirea Neamţ zeci de manuscrise. Dintre acestea se mai păstrează astăzi doar câteva: „Evangheliarul” (1429) cu text slavon şi grecesc şi cu neegalate miniaturi; „Scara” Sfântului Ioan Scărarul, „Mărgăritarul” Sfântului Ioan Gură de Aur şi patru volume de „sbornice”.
Gavriil Scriitorul (Uric)
este unul dintre cei dintâi copiști de opere filocalice din țara noastră şi
unul din cei mai iscusiți dascăli, miniaturiști şi caligrafi ai monahismului
românesc.
Călugărul învățat, Gavriil era fiul grămăticului
Petru Uric, scriitor de acte (urice) domnești de la curtea domnilor Moldovei,
Roman Muşat (1392-1394) şi Alexandru cel Bun (1400-1432).
Învață la școala de gramatici de la Mănăstirea
Bistriţa (România) şi ajunge cel dintâi scriitor şi gramatic la cancelaria
Moldovei.
Călugărul
Gavriil Uric şi-a închinat anii vieții copierii de învățături şi scrieri
patristice, atât angiografice, cât şi filocalice. Era înzestrat cu o frumoasă
scriere şi cunoștea bine limbile greacă şi slavonă şi împodobea cărțile sale cu
miniaturi dintre cele mai alese. Cu o deosebită plăcere făcea ornament din
litere, iar la sfârșitul textului scris punea semnătura, înaintea numelui
ornamenta semnul crucii. Gavriil Uric folosea modalități ale
artei elenistice prin caligrafierea veșmintelor și modelarea fină a chipului,
evidențiind formele anatomice, mișcarea personajelor. La scrierea copiei din
manuscris se lucra un an de zile, literele erau scrise cu litere de tipar.
Portretele celor patru miniaturi sunt interesante, mai ales prin interiorizarea și caracterul particular al
fiecărei figuri în parte. Printre acestea
se evidențiază „Tetraevanghelul” (1424), la moment se află la muzeul din
Moscova; „Tetraevanghelul” executat la comanda doamnei Marina, soția lui Alexandru cel Bun (1429), astăzi se află la Oxford, este una dintre
cele mai bune exponate ale meșteșugului de caligrafie a mănăstirilor din Evul
Mediu.
Gavriil Uric reușește să
creeze o cromatică excelentă. În raport cu miniatura
bizantină, dominată de culori pure și violente, sau de culori terne și
mohorâte, folosite alături de fonduri de aur, cromatica călugărului Uric are o
prospețime și o armonie pură, discretă a culorilor. El a întrebuințat o variată
gamă de nuanțe calde și reci, cu o dozare perfectă a tonalităților închise și
deschise.
Cu aproape 40 de ani înainte de venirea turcilor în Târnovo, în 1359, Ţara
Românească își întemeiase propria mitropolie, sub jurisdicția canonică a
Patriarhiei din Constantinopol, iar Moldova își constituise, de asemenea, o
mitropolie, înainte de 1386. Relațiile cu lumea bizantină s-au strâns
considerabil, ierarhi şi clerici din Constantinopol şi Muntele Athos stabilind
legături cu Țările Române, cu mănăstirile şi episcopiile ce funcționau deja. În
epoca în care se constituiau statele medievale românești cu mitropoliile lor,
în Constantinopol, la Mănăstirea „Studion” activa, nu de mult timp, o școală de
slavonie (ceva similar se găsea şi la Muntele Athos). Aici s-au perfecționat
viitorii patriarhi de la sud de Dunăre: Teodosie, Eftimie, Ciprian şi Grigorie
Ţamblac.
Dr. Andrei
Prohin le-a prezentat elevilor file de manuscrise cu texte copiate de Gavriil
Uric, autograful și miniaturile cărturarului. În cadrul lecției a fost
subliniată importanța manuscriselor lui Gavriil Uric, în care se regăsesc copii
ale lucrărilor unor mari cărturari bulgari – Sf. Patriarh Eftimie de Târnovo,
Grigore Țamblac ș.a. Spre finele activității, elevii au citit și analizat câteva
povestiri din manuscrisele lui Gavriil Uric, în care sunt prezentate pilde de
prietenie între sihaștri și fiarele sălbatice (leu, panteră). Copiii au conchis
că aceste povestiri biblice, adresate călugărilor medievali, aveau menirea de a
accentua puterea credinței și altor virtuți morale care pot îmblânzi până și
cele mai fioroase fiare. Unul dintre scopurile prezentării a fost a pune în
lumină legăturile culturale dintre Țara Moldovei și Bulgaria, care își au
originea încă din epoca medievală.
Complexitatea personalității
lui Gavriil Uric a făcut ca arta acestuia să imprime un stil aparte şi în
decorarea cu picturi morale a bisericilor, dar şi în modelarea inscripțiilor
din pisanii şi inclusiv în ornamentica pietrelor de mormânt.
