Valentina Leahu, bibliotecar,
Filiala „Transilvania”
„Lumea e a
celor care citesc”. Rick Holland
Lectura unei cărți aduce liniște interioară, odihnă, deconectarea de la gândurile de zi cu zi și plus de asta este și o terapie pentru mintea și sufletul omului. Un om care citește mult va fi un om împlinit sufletește și va dobândi o spiritualitate ieșită din comun. Cărțile sunt cele mai de preț avuții, din ele afli secretul reușitei.
Pe
data de 1 februarie, de Ziua Internațională a Cititului Împreună, a avut loc un
eveniment deosebit, însoțit de emoții pozitive și multă bună dispoziție.
Invitatul evenimentului a fost poetul, traducătorul şi editorul Constantin
Dragomir. Norocoșii spectatori au fost elevii clasei a 3-a „B”, însoțiți de
demna și grijulia învățătoare Inga Bujor, de la Liceul Sportiv nr. 2.
Activitatea a debutat cu prezentarea domnului Constantin Dragomir, totodată
fiind asaltat cu întrebări chiar de la bun început de către copii:
- Copiii: Cine v-a inspirat să scrieți poezii?
- Dl. Dragomir: Primele poezii le-am scris din
clasa IV-a, a V, m-au inspirat foarte mult învățătoarele, care pentru mine erau
ca mamele și i-am făcut o dedicație primei învățătoare. Pe urmă le-am scris
poezii colegilor mei, dedicate zilelor lor de naștere. Dar ce înseamnă o
poezie? Dacă ai un gând, o idee frumoasă, trebuie să o scrii numaidecât pe
hârtie, nu numai decât să fie cu rime forțate, dar cuvintele să fie aranjate
frumos, în ordinea cuvenită, să aibă logică.
-
Copii: Care este
poezia dumneavoastră preferată?
- Dl. Dragomir: eu nu scriu poeziile pentru
mine, eu le scriu pentru voi, voi trebuie să spuneți care e poezia care vă
place mai mult.
- Copiii: Poezia mea preferată este: „Dragii
mei”. „Bună ziua, bună seara / Bine v- așteptăm copii / În această carte cu-n
buchet de poezii / Bunicuță și bunic sau mămică și tătic / Frățiorul, surioara,
chiar înainte de culcare și în zi de sărbătoare / Să auziți cu grai duios / ce pământ avem frumos”.
- Copiii: În ce an ați scris prima carte?
- Dl. Dragomir: prima carte a mea a fost
„Roua sufletului”, scrisă în1977din colecția Debut. Era o carte de poezii pentru cei mari. Eu am scris două
cărți de poezii pentru cei mari: „Roua sufletului” și „Greul pământului”. După
aceasta am început să scriu poezii pentru copii și prima mea carte pentru copii
a fost „Vrei să-ți spun o poezie”. Este prima carte care a apărut cu litere
chirilice din alfabetul chirilic. Acum
am reeditat-o împreună cu Lică Sainciuc în limba română. Vreau să vă mai spun
că voi aici aveți cea mai frumoasă
bibliotecă din oraș, bună, încăpătoare, luminoasă, spații frumoase,
foarte multe cărți, voi aveți noroc de o așa bibliotecă, altele sunt foarte mici, înghesuite, aici aveți
posibilitate să citiți foarte mult, mai bine să învățați din cărți ce e bine și
ce rău, decât de pe internet.
- Copiii: Cum scriați poeziile?
- Dl.
Dragomir: Ideile îmi vin în orice parte a zilei, chiar mă trezesc și noaptea. Am un caiețel și îmi
notez tot în acest caiet. Scriu cu mâna, la calculator doar atunci când scriu o
carte. Eu acasă am peste 50.000 de cărți. Acum vreau să-mi fac un catalog, dar
sunt atât de trist, că nu o să reușesc să le citesc pe toate. Cea mai populară
carte a mea este „Bunicuța cu povești”, care a fost editată și cu grafie chirilică și în limba
română, împreună cu Violeta Diordoev. Acum vă prezint o carte „Hipopoptamul fără
dinți”, ilustrată de un bun prieten de al meu, Andrei Țurcanu care din păcate nu
mai este în viață. El era un foarte bun pictor, „un vulcan de sentimente și
culori”. Această carte este o poveste, una dintre ultimele, e ca un testament
lăsat vouă drept moștenire, dragii și iubiții săi copii, pentru care a trăit și
a creat. În interiorul ei am introdus o altă cărticică, care se numește „Alte
prințese și prinți mai mult sau mai puțin cuminți”. Vă citesc și o poezie, care
se numește: „Extraordinar”: „Xenia și Xenofon / Cântă azi în unison: / Xenia –
la xilofon, / Xenofon – la saxofon...”. Altă carte este „Coiful magic”, editată
în trei ediții. Toate aceste trei cărți s-au vândut într-un tiraj de o 100.000
de mii de exemplare.
În final, cu
toții au făcut o fotografie de grup, scriitorul oferind copiilor cu mare drag
câte o carte, fapt pentru care ei au fost foarte recunoscători. Le-a mulțumit
pentru invitația de a fi alături de ei, susținând că pentru el, o întâlnire cu
copiii este întotdeauna ceva fascinant.
