Valorificarea colecției Pavel Balmuș din fondul „Carte veche și rară” a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”

 

                                            Natalia Smirnov, șef sector, Biblioteca Centrală

Pavel Balmuș, cercetător, critic şi istoric literar, supranumit personalitate notorie a culturii noastre, prin contribuția sa la valorificarea şi promovarea patrimoniului cultural național.

La Biblioteca Centrală a fost organizată expoziția de documente Pavel Balmuş, fondatorul hasdeisticii din Republica Moldova. Expoziția cuprinde cărți scrise de autor, dar în cea mai mare parte publicații periodice din spațiul românesc despre Alexandru Hâjdău și Bogdan-Petriceicu Hasdeu, adunate din 1954 până în 1979 precum și unele articole inedite scrise despre aceste personalități, cărora nu le-a fost indiferentă soarta Basarabiei.

Pavel Balmuș a lăsat Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” trei dosare în care au fost adunate cu mare grijă zeci de articole de cel dintâi colecționar din Republica Moldova, interesat de viața și activitatea marilor savanți, o perioadă mai îndelungată 1954-2008. Unele articole au o vechime de aproximativ 70 de ani, de aceea sunt într-o stare precară. Din acest motiv mi-am propus, în 2023, să scanez pagină cu pagină pentru a le oferi publicului. Aceste texte digitizate vor fi publicate în Biblioteca Digitală a bibliotecii, iar mai apoi vor fi numerotate și conservate în plicuri speciale pentru viitoarele generații.

Să amintim aici că Pavel Balmuș s-a interesat și de publicațiile apărute în presa străină, despre care a scris în cărțile sale. Cercetările despre Al. Hâjdău și B.P. Hasdeu din publicațiile periodice i-au îmbogățit scrierile, ca mai apoi și în colaborare cu istoricul Nicolae Romanenco să ne aducă cât mai multă lumină asupra vieții și activității savanților.

Activitatea de cercetare a lui Pavel Balmuș este piatra de temelie la care vor reveni cercetătorii și cei interesați de destinul familiei Hâjdău-Hasdeu și de acum înainte, spre a le aminti basarabenilor, dar şi lumii întregi că acest pământ a născut asemenea genii.

Domnia Sa a fondat celebrul Centru de Cercetări în Hasdeologie din Chişinău, care a fost şi rămâne unicul de acest fel în tot spațiul românesc, marcând faptul că savantul B.P. Hasdeu a revenit acasă, după ani mulți şi grei de nerecunoștință.

La un moment dat Pavel Balmuș a fost supranumit atotștiutorul de Hasdeu, Hasdeulogul Principal al Basarabiei, întemeietorul școlii hasdeulogice din Moldova. Majoritatea dintre noi, angajații bibliotecii, care l-am prins în viață, l-am memorizat îngândurat, cu un zâmbet cald în colțul gurii, grăbit să dovedească să valorifice și să contribuie astfel la promovarea patrimoniului cultural, de parcă presimțea că nu i-a fost rezervat prea mult timp printre noi.

În munca sa de cercetător s-a străduit să studieze minuțios și din diferite surse în ceea ce privește documentele de epocă, punând accente exacte pe unele evenimente, confirmate de documente. A muncit mult în Arhivele Naționale ale Statului din București, Arhivele Academiei Române și a Arhivei Naționale a Republicii Moldova. A studiat și a scris despre viața și activitatea lui Alexandru Hâjdău, despre care se cunoștea puțin, dar cel mai mult l-a studiat pe B.P. Hasdeu.

În cadrul hasdeuologiei la Chișinău, s-a preocupat de chestiuni de nume, localități, date și evenimente-schimbări privind biografia savantului B.P. Hasdeu. Multe constatări au fost făcute și din sursele publicațiilor de presă, ale altor personalități care s-au preocupat de asemenea de cercetarea destinul savantului Hasdeu, ediții în limba română precum și în limba rusă. Unele sunt expuse în cadrul expoziției.

Cercetând minuțios destinul lui B.P. Hasdeu a scos la lumină informații inedite care au restabilit adevărul asupra întregii familii hasdeene.

Pavel Balmuș scrie în cartea sa ...Scripta manet...Contribuții de istoriografie literară, că B.P. Hasdeu și-a făsut studiile gimnaziale, în Chișinăul anilor 1852-1853, în incinta clădirii actuale a Biblioteci Municipale, care știm că la acea vreme era casa negustorului Monastyski, pe care o închiria gimnaziului regional de atunci.

Pentru că ne referim mai mult la presa scrisă, amintesc un articol scris de Pavel Balmuș Etapa Traian în ziaristica hadeueană cuprins în cartea sa ...Scripta manet...Contribuții de istoriografie literară. Desprindem aici împlinirea profesională a lui Hasdeu împărtășită soției și fiicei, din aliniatul următor:

„...peste câteva zile îmi iese „Columna...”pe ianuarie și februarie. Lucrez și iarăși lucrez...Aseară mi s-a făcut o mare distincțiune. Toți ziariștii din capitală(„Românul”, „România liberă”, „Timpul”, „Telegraful”, „Războiul” etc.) au fondat o Societate a Presei Române. Pentru președinte unii l-au propus pe Rosseti, alții pe mine. Erau 33 de votanți. Rosseti a avut 16 voturi, iar eu 17. Deci, m-au ales Președinte al Presei Române...”

Din articol spicuim că printre cei 33 de votanți se afla și Mihai Eminescu, care a votat pentru Hasdeu. În acel an, 1883, Hasdeu împlinea 45 de ani de la naștere și 25 de activitate gazetărească, datorită acestei impunătoare activități de-a lungul unui sfert de veac, dar și coincidența când „Columna” a intrat în ultimul an de existență, a avut loc alegerea sa drept președinte a Societății Presei Române.

Despre activitatea de ziarist a lui B.P. Hasdeu s-a scris mult. Au scris cei mai mari cărturari ai vremurilor, precum Nicolae Iorga în perioada 1907-1919, Mircea Eliade în 1922, Paul Constantinescu în 1937. Mai recent, în 1972 Mihai Dragan, Vasile Sandu în 1974.

În perioada vieții, la Iași din1858 până în 1863 a colaborat la publicațiile România, Foaie de istorie română, Foiță de istorie și literatură, Lumina precum și la Ateneul Român, Dacia, Trecutul din Iași, Buciumul, Sentinela română, îndeosebi la Românul lui C.A. Rosseti cu care a avut mai multe dezbateri critice dar cu care s-a împrietenit până la urmă.

În perioada 1863 până în 1866 B.P. Hasdeu a colaborat la revista umoristică Anghiuță și Satyrul după care a revenit la Traian - Columna lui Traian între 1869-1883, acesta cedând locul revistelor Revista nouă în decembrie 1887 până în septembrie 1895, revista Apărarea națională, în 1901-1902 ș.a.

Pregătind acest articol am răsfoit mai multe ediții ale revistei Revista nouă care se păstrează la Biblioteca Națională a Republicii Moldova în colecția Carte veche și rară. Am ținut ca expoziția să cuprindă anume publicații din presă, deoarece chiar Hasdeu străduind asupra publicării scrierilor sale inițial în presă a contat pe faptul că ziarele și revistele sunt puntea de legătură promptă între scriitor și cititor. Dar savantul se deosebea de alți autori nu numai prin talentul său, dar după cum scria Mircea Eliade „...nu făcea gazetărie numai cu talent, ci cu o vastă informație istorică, economică, juridică, și nu scăpăra numai de inteligență, ci avea curaj, „independență” și sinceritate (Eliade, Mircea. Despre Eminescu și Hasdeu. Iași: Junimea, 1987. P. 81).

Pavel Balmuș a cercetat activitatea ziaristică, a lui B.P. Hasdeu prin prisma publicațiilor într-un șir de ziare și reviste la acea vreme. Din lipsă de spațiu, prezentăm doar câteva:

• ·    Vasilenco, Ion V. Cuvânt despre Bogdan P. Hasdeu / Ion V. Vasilenco // Cultura. - 1968. - 24 febr. (Nr. 9). - P. 11.
• ·        Belistov, V. Bogdan Petriceicu Hasdeu [50 ani de la moarte] / V. Belistov // Cultura Moldovei. - 1957. - 25 aug. (68). - P. 11.
• ·        Romanenco, Nicolae. Cu arma pamfletului (din moștenirea noastră culturală) / Nicolae Romanenco // Moldova Socialistă. - 1957. - 13 ian. - P. 5.
• ·        Dima, Alexandru. B.P. Hasdeu - scriitorul / Al. Dima // Gazeta literară. - 1963. - 8 aug. - P. 6-7.

Câteva rânduri care îl caracterizează pe Pavel Balmuș - Omul

Despre Pavel Balmuș s-a scris puțin pe când era printre noi și mai mult după ce ne-a părăsit. Noi trebuie să-i valorificăm scrierile și să le promovăm, mai cu seamă ținând cont de contribuția dumnealui la promovarea patrimoniului cultural național.

Pavel Balmuş a fost cel care a cunoscut, față de puțini alții, marile avuții ale scrisului nostru străvechi, atât de uitat şi ignorat în timp. El a fost cel care i-a editat pe marii noștri cărturari, pornind de la Dosoftei şi până la enigmaticul autor al romanului anonim „Aglaia”, care a zăcut în arhivele imperiului rusesc peste suta de ani. Scrierile sale sunt impresionante. Întreaga sa viață este un șir de cărți de o inestimabilă valoare.

S-a născut la 18 august 1944 în s. Sărătenii-Noi, Teleneşti, într-o familie cu 5 copii. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea Istorico-Filologică (1966). A lucrat la ziarul „Moldova socialistă”, Televiziunea Națională, Editura „Literatura Artistică” (1983-1989) şi la Muzeul de Literatură „D. Cantemir”. Din 1991 coordonator la Institutul de Istorie şi Teorie Literară al Academiei de Științe din Moldova. Pregătirea filologică şi memoria excepțională l-a ajutat să efectueze cercetări în domeniul istoriei literaturii, cărții, culturii şi spiritualității românești din perioada veche şi modernă. A editat operele lui Dosoftei, Miron Costin, Dimitrie şi Antioh Cantemir, Bogdan Petriceicu Hasdeu.

În perioada 1992-2012 a fost președintele Societăţii Bibliofililor din Moldova. Clara şi Pavel Balmuş au donat Bibliotecii Municipale „ B.P. Hasdeu” și Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova un număr impresionant de cârti, circa 1 500 de volume. A participat la organizarea simpozioanelor „Valori bibliofile”, „Basarabenii în lume” etc. Din iulie 1997 a fost şeful Centrului National de Hasdeologie din cadrul Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, aproximativ 20 de ani a lucrat printre noi.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și membru al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România.

Pavel Balmuș s-a stins din viață la 12 decembrie 2014, la Chișinău. Avea 70 de ani neîmpliniți. El a fost înmormântat la Cimitirul Central Ortodox de pe str. Armenească din capitală.

Vladimir Beșleagă a scris „...Tragicul sfârșit i-a venit tot aflându-se între şi în compania cărților: pe 11 decembrie a fost la Iași unde a lansat cele trei volume ale sale recent apărute, pe 12 decembrie porni să ducă unui coleg o carte ce îi fusese transmisă de colegii de la Iaşi, dar nu apucă să iasă din casă şi fu secerat de nemilosul destin...”

Academicianul Mihai Cimpoi remarca în monumentala sa lucrare că „...documentarismul erudit aplicat minuțios este domeniul lui Pavel Balmuş cercetător științific la Institutul de Filologie al AŞM, contribuind la valorificarea şi promovarea patrimoniului cultural național”. Într-adevăr, în cercetare el pornea de la investigația de arhivă, pentru că istoria se face cu texte, a căror precizie nu poate fi înlocuită de nimic. Dacă nu există document, nu există istorie. Or, istoria se face cu documente scrise, fără îndoială, atunci când ele există. Dar ea se poate face cu tot ceea ce ingeniozitatea istoricului îi permite să utilizeze. Regula lui în investigația de arhivă era că documentul este instrumentul sau actul autentic prin care se poate proba un drept. Documentul trebuie înțeles ca fiind urmele lăsate de gândurile şi acțiunile oamenilor de altădată, e o revelație de viață și atârnă de istoric s-o prezinte, în legătură cu altele, așa cum trebuie. Până ieri, totul e „document istoric”, și lucrurile noastre de azi devin imediat document istoric. Așadar, „și lucrul de ieri al cercetătorului a devenit document istoric”. Munca lui îndelungată de „serv”, cum avea să spună chiar el, a făcut din el omul atotștiutor de Hasdeu: omul document; omul argument; omul comentariu; omul-nota, simbol al forței inepuizabile a unui intelectual în care sunt reflectate toate preocupările de cercetare ale lui...”

Toți cei care l-au cunoscut afirmă, pe bună dreptate, că era un „om cu multă carte” şi avea un atașament deosebit față de carte, care l-a însoțit pe tot parcursul vieții sale zbuciumate.

Probabil, acesta l-o fi determinat să doneze publicului cititor, atât de drag lui, cea ce avea mai scump, biblioteca personală. Așa avea să fie creat fondul de carte „Clara şi Pavel Balmuş” în cadrul Bibliotecii Municipale, care însumează peste trei mii de titluri de carte și articole publicistice din ziare și reviste, rare, pentru ca, vorba poetului, „băiatul meu sau fata să citească mai departe ce n-a dovedit nici tata”.

În încheiere, Vă invit să vizitați expoziția de documente Pavel Balmuş, fondatorul hasdeisticii din Republica Moldova, unde sunt expuse articole curioase scrise din 1954, adunate de hasdeologul Pavel Balmuș, fost coleg de breaslă al multora dintre noi, bibliotecarii.

 P.S. Cu o altă ocazie, voi strădui a aduce în atenția cititorilor unele lucrări sub formă de manuscris, a celui ce s-a ocupat de asemenea de cercetarea vieții și activității familiei Hâjdău-Hasdeu, dar mai cu seamă a lui B. P. Hasdeu, istoricul Nicolae Romanenco. Bibliotecii Municipale i-au fost donate mai multe dosare, care se păstrează în Colecția Carte veche și rară, o parte fiind deja digitizate, altele transliterate din grafie rusă în grafie latină.