joi, 12 martie 2009

CARTEA ŞI BIBLIOTECA – PRIETENII COPILĂRIEI


Cristina CATEREV,
şef filială, Biblioteca V. Bielinski;
Natalia ROMANCIUC,
bibliotecară;
Maria GUŢU,
şef oficiu

Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” a ales o zi de sărbătoare (10 martie, Ziua bibliografiei) de a promova acei prieteni fideli ai copilăriei – cartea şi biblioteca.
În cadrul Bibliotecii V. Bielinski din sectorul Buiucani au fost organizate un şir de activităţi dedicate cărţii şi bibliografiei. Copiii de la Grădiniţa nr. 62 din sector, conduşi de educatoarea Elena Cibotari şi Ecaterina Nacu, au fost grupul-ţintă. Dintre activităţi putem enumera:
– discuţia „Cartea… o parte din viaţa copilului”. Copiii afirmă că de cele mai dese ori cartea îi ajută să-şi dezvolte gîndirea, să cunoască multe lucruri interesante. Ei află foarte multe lucruri interesante despre cărţi: cum a apărut cartea, cine o scrie, cine o pictează, unde se distribuie;
– expoziţia „O carte despre cărţi – bibliografia”;
– lecţia bibliografică „Cărţi”. Ce tipuri de cărţi cunoaştem (de proză, de poezie, manuale şcolare, dicţionare, atlase etc.);
– jocul bibliografic. Se aleg şi se potrivesc titluri de poveşti sau eroi;
– pomul bibliografic „Scriitorii lumii”. Care sînt scriitorii literaturii române şi ai literaturii universale.
– povestea creată „Peripeţiile unei cărţi”.
Cea mai relevantă activitate a fost povestea creată de copii „Peripeţiile unei cărţi”:
„Într-o zi cu soare mergeam prin pădure şi uite că m-am întîlnit cu o carte:
– Bună ziua, dragă cărticică.
– Bună ziua, dragă copile.
– Ce faci, cărticico, aici, nu ţi-i frică?
– Nu mi-i frică, dar uite îmi caut şi eu un prieten că mi-i foarte urît singurică.
– Vai, ce bine-mi pare. Eu de multe ori mă gîndesc, cît este de minunat să ai ca prieten o carte de la care să învăţ multe.
– Copile, aş dori foarte mult să te urmez.
– Ştii, a trecut sărbătoarea mamei de 8 martie şi aş dori să-i fac un cadou şi cred că ar fi foarte bine.
– Să mergem împreună la mămica ta, se va bucura nespus de mult. Se va bucura mai ales cînd va cunoaşte şi numele meu.
– Ce nume să-ţi dau, cărticico?
– Nu ştiu, tu cum crezi?
– „Carte cu noroc”...”
O altă povestioară a fost:
„Este o zi frumoasă de vară, fluturaşii zboară admirînd florile din cîmp, copilaşii zburdă prin cîmpii.
Cineva aleargă şi strigă:
– Uitaţi-vă ce am găsit – o carte şi este singurică.
– Las-o în pace, o să vină stăpînul ei şi o să întrebe de ea.
– Eşti atît de egoist, cum crezi de ce a lăsat-o în cîmpie?
– Păi, nu ştiu.
– Ei bine, eu cred că ar fi bine să luăm cu noi cartea şi s-o arătăm celorlalţi copii.
– Cartea este ceva important pentru fiecare copil.”
Şi încă una:
„E primăvară pe meleagul nostru, totul reînvie la viaţă. Într-o zi mă plimbam prin parc şi
am găsit o carte posomorîtă cu coperta un pic strivită. Mă apropii de ea cu durere şi o
întreb:
– Ce faci aici, fiind singurică, drăguţă cărticică?
Cartea mi-a răspuns tremurînd:
– Nu ştiu unde să mă duc, iarna uite a trecut şi hăinuţa mi-a zdrobit-o, aştept pe cineva să mă ia acasă la el şi să mă îngrijească.
– Cărticico, dar cine te-a uitat aici?
– Este foarte tristă povestea mea, era o zi frumoasă cînd m-a uitat stăpînul meu, iar acum a trecut toată parada anotimpurilor şi uite că tot singurică sînt.
– Nu-ţi face griji am să te iau cu mine, să-ţi repar coperta, foile rupte, paginile şterse, totul va fi bine.
– Mulţumesc piciule, acum ia-mă să mă încălzesc un pic, că-mi tremură şi inima în mine.
– Să mergem, dragă cărticică.
Băieţelul a reparat cărticica şi s-a împrietenit cu ea.
– Vai, am uitat să vă spun cum se numea cartea – „Cărticică mititică”.
Au trecut cîteva zile şi cărticica i-a spus băiatului:
– Acum am să te las că trebuie să plec mai departe la alţi copii, să mă citească şi alţii.
O carte rară este o comoară şi este o zi importantă 10 martie, ziua bibliografiei, însă mereu nu vom uita cum a apărut cartea, cine a scris-o, cine o pictează, deci să salutăm orice carte ce apare pe lume, asemeni unui copil.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu