Drăgan Maria – una din cele mai originale interprete a cântecului popular românesc şi a romanţei (23.VIII.1947, Bălăureşti, Nisporeni - 6.X.1986, Bălăureşti). Din 1966 - artistă vocalistă într-un ansamblu tineresc de estradă, apoi în Orchestra de muzică populară “Mugurel” (1966-74) şi “Lăutarii” (1975-1976), în anii 1974-1975 - în formaţia “Bucuria” cu Ion Suruceanu, apoi la restaurantul “Beciul vechi” şi la Palatul Sindicatelor din Chişinău. În cântec a fost fără de asemănare. Din repertoriul ei: Vai, sărmana turturică, Lume, lume, soro lume, Leliţă Ioană, Inimă de-amărăciune, Hop, lele hop!, Vino bade, Nevăstuica omului, Mioriţa, Ciocârlia, Eu la joc, mama la joc, Cine nu-i de veselie, Mă usuc ca frunza-n vânt, Măi, Ioane, Vino, bade, vino, La fereastra casei mele, etc.
Vine din neamul Drăganilor, vestit pe-atunci prin meşteri iscusiţi în lemn. După terminarea şcolii medii incomplete din sat, a lucrat în colhoz. Părea o fire ieşită din comun, scria versuri, îi plăcea să picteze… Apoi a studiat un an la Colegiul de Muzică “Ştefan Neaga” din Chişinău. Vasile Goia i-a fost coleg, Eugen Doga - profesor de solfegiu şi teoria muzicii. Alt professor, Petru Stroiu, înainte de lecţii o trimitea să mănânce bine, “dându-i câte-o rublă”. Primul cântec învăţat “Volga-matuşka”, îl cânta cu o voce grea de se cutremurau geamurile…
A mers, însoţită de Dumitru Blajinu, să-şi încerce norocul la un concurs anunţat pentru crearea unui ansamblu de muzică populară, - norocul î-a surâs în persoana lui Nicolae Sulac, membrul juriului, care auzind-o, a exclamat:“Asta e!” Avea doar 19 ani. Cu soliştii aleşi alături de Maria Drăgan: Vasile Marin, Anastasia Istrati, Ion Bas, Valentina Cojocaru, şi condus de Valeriu Negruzzi, ansamblul “Mugurel” a cules aplauze nestăpânite… S-a bucurat de un succes surprinzător. Repertoriul Mariei cuprindea cântece aduse de acasă, de la Bălăureşti, doine, cântece lirice şi de glumă, bocete, strigături, precum şi melodii de-ale Mariei Tănase şi Ioanei Radu. A avut mare curaj, şi priză la publicul care rămânea năucit de vocea-i extraordinară, cu un timbru adânc şi diapazon întins. Ştia peste 500 de cântece, unele le cânta în franceză, italiană… Simţea profund dramatismul doinelor, le cânta de-ţi pătrundeau în adâncul sufletului: expresiv, cu emoţii, proprii caracterului său. În plus avea o ţinută scenică minunată, care-i accentua talentul; iar haina simplă şi bijuteria ieftină, dimpotrivă evidenţiau inteligenţa-i nativă, subliniind originalitatea ei. Când “Mugurel” a fost desfiinţat, “Sărmana ţurturică a zburat, zburat, până a picat…” Peste câteva luni a mărturisit prietenilor săi că o “doare în adâncul pieptului, de se înnăbuşă”. Era déjà solistă a formaţiei “Bucuria”. Lunile de tratament în spital nu i-au calmat suferinţa: avea tuberculoză în stadia de avansare. “Şi eu am suferit de aceeaşi boală, medicii ne-au prescris exact aceleaşi medicamente, - îşi aminteşte lăutarul Nicolae Botgros, - doar că eu le înghiţeam, iar ea, o vedeam, le arunca pe furiş, Apoi se întorcea cu o sticlă de rachiu… Când m-am făcut bine, Maria nu m-a crezut, nu se lăsa de pahar şi de ţigară”. Nu mai credea că se va însănătoşi. ”De s-ar afla cineva să-mi citească inima…” – cânta ea, dar plămânii nu mai rezistau, Maria ceda fără să mai lupte. Pentru ce? Cu toate încercările de a reveni pe scenă, nimeni nu mai voia s-o angajeze. Interpretul de muzică populară Alexandru Lozanciuc: „Lumea o iubea foarte mult şi când ieşea ea pe scenă, cu vocea ei încredibilă, înaltă, frumoasă... Am văzut-o în 1972 pe Maria Drăgan, când venise la Filarmonică din satul ei, Bălăureşti, unde ea era deja măturătoare la primărie. Îmbrăcată urât, încălţată în bote. Întrase să se întâlnească cu prietenii. I-am spus, că pentru mine ea rămâne o cântăreaţă mare şi, să-mi dea voie să-i sărut mâinile. A fost surprinsă… Pentru toată lumea a rămas ca o artistă extraordinară. Păcat de ea, şi ar trebui să le fie ruşine celor care şi-au permis s-o distrugă. Puteau să-i dea o cămăruţă, nu să-i umple paharul! Asta s-a întâmplat, şi acei care au dus-o la pierzanie, nu au ajuns să-i ia locul şi nici talentul. Am pierdut o mare voce, un mare talent în persoana Mariei Drăgan, dacă cânta în continuare, trăia şi în prezent. Au lăsat-o să se întoarcă în satul ei să măture şi să prindă peşte!”
Maria Drăgan a susţinut turnee artistice în perioada ex-URSS, deţinătoare a multiplelor diplome de onoare; a participat la Festivalul de Artă al RSSM din Ungaria, obţinând Premiul Special (1971); Laureată a Festivalului tineretului din republică (1971). A fost învitată la realizarea peliculelor „Tablouri muzicale”(Telefilm-Chişinău, 1970) şi „Călătorie la Nehvoraisk” (Moldova-film).
În 1988 Vlad Druc şi Iurie Balan au turnat filmul documentar „Vai, sărmana turturică”, consacrat Mariei Drăgan. Emisiunea-concert „Maria Drăgan. În memoriam” realizat de Nina Bolboceanu în 1990, a avut un mare succes la spectatori. În 1996, 13 septembie a fost creată Fundaţia Maria Drăgan, scopul căreia este lansarea şi propagarea tinerilor interpreţi de folclor. Numele Mariei Drăgan a fost înveşnicit în denumirea străzilor în Chişinău, Nisporeni, Călăraşi, etc.
Gheorghe Budeanu, autorul cărţii despre Maria Drăgan, marcase cu jale:„La „nunta” ei a căzut o stea. Soarele şi luna i-au ţinut cununa. De la Chişinău n-a venit nimeni s-o petreacă...”
Maria Drăgan era deja în „zona uitării”.
„Iubirea noastră-ncet s-a stins, precum s-ar stinge o ţigară..”- cuvintele din repertoriul ei.
Destin tragic. „Ce mult a fost iubită!” – s-a spus după moartea ei. A fost o stea a cântecului popular moldovenesc. Astăzi n-o mai auzim, s-a văzut constrânsă de împrejurări să se retragă din cotidianul obişnuit, dar prin vocea, cântecele ei, si in present, rămâne extraordinara Maria Drăgan! Lume, soro lume!..
Rubrică susţinută de Svetlana VIZITIU
Mare jale, daca asa a fost!Sarmana cintariatza!
RăspundețiȘtergereCristina
Pacat de Maria!
RăspundețiȘtergereM-ati facut sa pling...
Podrujca care a tradat-o pe Maria a fost Valentina Cojocaru! Da voi aici o laudati!
RăspundețiȘtergereDaca e adevarat de ce nu se scrie de acest lucru?
RăspundețiȘtergereChiar e adevarat?
Asta este, lumea a uitat de ea
RăspundețiȘtergere